25 aprilie - Sf. Marcu

Pe 25 aprilie Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste pe Sf. Evanghelist si Apostol Marcu. El este autorul Evangheliei dupa Marcu, insotitorul Apostolului Pavel si se numara printre cei Saptezeci de Apostoli. Adesea este numit Ion Marcu, si este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei, totodată fiind şi primul ei papă. Ca urmare, el este venerat în mod deosebit de Biserica din Alexandria (copta) ca fondator al ei. Simbolul său de evanghelist este un leu.

Numele lui era Ioan. Casa lui a fost prima biserica crestina. S-a nascut in Cirene (in Vestul Africii). Tatal sau era Aristopolus, iar mama sa se numea Maria, credinta lor era iudaismul si erau bogati si onorati. A fost educat in cultura greaca si ebraica. Dupa ce au emigrat la Ierusalim, l-au numit Marcu. Marcu vizita frecvent casa Sfantului Petru si de la el a invatat crestinismul.

25 aprilie - Sarbatoarea de Marcu boilor

In traditia populara romaneasca exista o sarbatoarea care se numeste: Marcu boilor.

"Ea cade totdeauna în 25 aprilie a fiecărui an, adecă în ziua Sfantului Evanghelist Marcu.
Ziua aceasta e o zi consacrata vitelor cornute și îndeosebi boilor, și se serbează atât de către bărbați, cât și de către femei, prin abținerea de la orișice lucru mai mare și mai ales de la arat (1), anume ca să nu li se bolnăvească boii, să nu se strice după cap sau, după cum se spune, să nu capete tragăn* (2), apoi să nu-i atace și să-i strice fiarele sălbatice. (3)
Dacă unul sau altul se încumetă și lucrează în ziua aceasta fără să fie nevoit, și mai ales dacă ară, atunci, nu numai că are mare păcat, ci vitele i se bolnăvesc din pricina aceasta și numai cu mare greu i se însănătoșează. Cele mai de multe ori însă trebuie numaidecât să păgubească vreun bou.
Cerănd însă împrejurările că bărbații numaidecât să lucreze, îndeosebi să are cu boii, pentru că nu au cai cu ce ara, atunci, ca să nu li se întample nicio pagubă în vite, femeile serbeazâ și pentru dânșii, și anume abținându-se de la toate lucrările cele mai grele. (4)

SABLE NOBLE Alb 2011 | M1.Crama Atelier ... fisa vinului

SOI: Sauvignon Blanc 30%, Chardonnay 30%, Pinot Gris 30% si Riesling Italian 10%
DOC-CMD MURFATLAR

TIP VIN: sec

AREAL: La Gheata, Ferma 7 “Pod Canal”, Ferma 9 si Ferma 10

NOTE: Culoarea vinului este expresiva, cu nuante verzi – aurii. Aromele de fructe exotice, pepene galben si piersica alba se combina intr-o simfonie de parfum cu intense notele florale si de fan proaspat cosit. Gustativ, vinul este complex, proaspat, bine echilibrat si ofera o mineralitate si eleganta provenita din solurile calcaroase ale podgoriei Murfatlar.

Sf. Gheorghe la romani

  “Sf George, ca cap al primaverii e, dupa credinta poporului roman de pretutindeni, nu numai inverzitorul naturii si semanatorul tuturor semintelor, ci totodata si starpitorul balaurilor, adeca al acelor fiinte prin care sunt personificate iezarile, mlastinele, mocirlele, precum si orice umezeala.”

S. Fl. Marian, Sarbatorile la romani, 3. Cincizecimea, p. 294

San-Georgiu si Sa-Medru

Intre toti sfintii, ale caror zile se serbeaza in decursul anului, cei mai distinsi si mai venerati de romani sunt: Sfantul George sau San-Georgiu si Sfantul Dumitru sau San-Medru, caci iata ce ne spune o legenda in privinta aceasta:

“Vazand Dumnezeu ca neamul crestinesc da cinste cuvenita acestor doi sfinti mucenici si ca ziua serbarii si aducerii-aminte de faptele si virtutile lor crestinesti au pus-o: a celui dintai in capul primaverii, iar a celui de al doilea la sfarsitul toamnei, ca sa se usoare pe sine de o sarcina de o parte, iar de alta parte sa le deie si el lor cinste, le-a zis:

Sf Mare Mucenic Gheorghe in constiinta romaneasca

Nici o evocare a Sfantului Gheorghe nu poate fi completa fara sa amintim de uciderea balaurului petrecuta dupa moartea sfantului. Conform legendei, langa cetatea Selente din Palestina exista un demon care luase forma unui balaur si cerea jertfa oamenilor pentru a-i lasa sa ia apa din raul care curgea in apropiere. Daca la inceput cerea ca jertfa oi si capre, pe masura trecerii timpului balaurul s-a lacomit si a inceput sa pretinda oameni.



Oamenii speriati au tras victimele la sorti, iar intr-o buna zi a cazut chiar fata regelui. Rugaciunile fetei si ale tatalui ei catre razboinicul-sfant din Capadocia au fost ascultate, iar Sfantul Gheorghe si-a facut aparitia calare si a ucis balaurul. Un aspect interesant este retinut de iconografia ortodoxa in care Sfantul Gheorghe este reprezentat inarmat cu o sulita nefiresc de subtire si firava, pentru a ne arata ca Binele infrange usor Raul, daca exista credinta.

Sf. Gheorghe si Oltenia Profunda

Vinul ce poarta numele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe ... este ca o rugaciune, o aducere aminte a jertfei purtatorului de biruinta. 

Marele Mucenic Gheorghe s-a nascut din parinti crestini din Capadoccia si, urmand cariera militara, a ajuns comandant in armata imparatului Diocletian chiar in vremea in care acesta a cerut tuturor supusilor Romei care se crestinasera sa se lepede de credinta si sa se intoarca la vechii idoli. Chiar cand se dadea ordinul, in anul Domnului 303, Gheorghe s-a ridicat si si-a marturisit credinta in fata tuturor, refuzand sa aduca jerfe idolilor. (…) Si lui Gheorghe i s-a taiat capul … de 23 aprilie.

Sfantul Gheorghe a ramas pana astazi protector al armatelor, iar crucea sa sta pe steagul Angliei, dupa ce insemnele lui au fost cinstite de Richard Inima de Leu. Noi il stim din icoane ca Omorator al Balaurului, pentru ca povestea din popor spune ca el a fost cel care a salvat orasul Selena din Libia de un mostru care asuprea orasul. Balaurul, cu o foamete neostoita, cerea oi in fiecare zi de la locuitorii orasului si, cand nu au mai fost oi, a cerut fiica imparatului. Atunci a venit Gheorghe, l-a strapuns cu sulita si a dus-o pe fata inapoi tatalui sau. Stapanul cetatii i-a oferit lui Gheorghe, despre care nu stia decat ca e un tanar crestin, pe fiica sa de sotie si jumatate de imparatie, insa Sfantul a refuzat, spunand ca mai are multe de facut in apararea Bisericii si a credinciosilor sai.

23 aprilie - Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ucigatorul de balaur

Luptator al dreptei credinte

Sfantul Gheorghe a fost la origine un cetatean al Imperiului Roman, nascut undeva intre anii 275-285 d.Hr. in orasul Lydda din Palestina. Tatal sau, Geronzio, descindea din nobila familie Anici, si avea rangul de conducator al trupelor armatei romane dislocate in provincia Capadocia din Asia Mica, iar mama sa Policronia era de neam palestinian.

Parintii sai erau crestini devotati care practicau acesta noua religie in conditii de absoluta clandestinitate. Ei i-au ales numele de Gheorghe care in greaca veche simboliza protectorul pamantului, agricultorul. Etimologia numelui vine din grecesul "geos" adica pamant si "orge" a semana, a cultiva.
 Alti cercetatori sustin ca insasi numele de Gheorghe sustine natura sfantului, "geror" insemand sfant si "gyon" lupta, adica "sfantul luptator" in dialectele din Capadocia.

Blaufraenkisch 2010 Lacerta ... pareri despre vin

Vinul Blaufraenkisch 2010 Lacerta din pahare a fost una din plăcutele surprize ale serii: vișine și fructe roșii, ceva condimente de la baric și niște tanini decenți dau o eleganță deosebită unui vin ce pare destinat a fi băut cu cana. Și care, după cum bine remarca profesorul Valeriu V. Cotea, prezent și el la degustare, te cam face să te gândești cu ciudă la ce-ar putea fi Băbeasca noastră. 

(www.costachel.ro - mai 2012)

A doua întâlnire cu el Blaufraenkisch 2010 LacertA, a doua confirmare a faptului că se pot obține vinuri bune și din soiurile considerate mai modeste calitativ. Așa că nu e vorba despre un vin de băut cu cana, ci cu paharul. Însă, după cum sublinia și Mihai Baniță, potențialul lui de învechire este mic, așa că e bine să vă grăbiți. 

(www.costachel.ro - iunie 2012)

Crama Oprisor, o poveste despre Oltenia profunda

La o azvarlitura de bat de Cotul Dunarii incepe Golul Drancei, un tinut spre care duc multe drumuri, dar unde, pana nu demult, nu ajungea nimeni, de parca o vraja rea ar fi incercat sa tina departe viata, rasetele si tineretea de acest pamant in care binecuvantarea parea mereu indoita cu o urma de blestem.

Nici Pastorel, nici Duiliu Zamfirescu, nici Horia Furtuna, nici altii ca ei n-au reusit sa convinga generatiile de mai tarziu ca acest pamant poate fi izvor de bucurie. Gradini de legume pustiite, batrani sugubati sau fantomatici, tineri fugiti sa-si caute visele pierdute pe drumurile Imperiului Roman, un val de pamant ce marginea odinioara imparatia lui Traian de “salbatici”, ruinele unei cetati, inscrisuri de veacuri pietrificandu-se in praf prin arhivele unei primarii, un desert inca verde, ai carui tuaregi nu purtau haine albastre.