20141201

Povestea Cupolei Sanctis - Crama Oprisor



crama oprisor - oltenia profunda - colectia cupola sanctis
Oltenia este misterioasa şi neobişnuita. Este rustica si în acelasi timp moderna, este tulburatoare, vesela, mandra si, totodata, umila. Oltenia este suferinta, poezie, blestem, blagoslovire, placere, tumult şi tacere. Oltenia este acum si vin de calitate ... prin Crama Oprisor.

Povestea colectiei Cupola Sanctis incepe cu trei vinuri in editii limitate: Sfantul Gheorghe, Sfantul Dumitru si Sfanta Ana. Un demers care si-a dorit sa reprezinte o plecaciune in fata celui mai adanc si intim aspect al Olteniei Profunde: credinta. Am vrut sa punem pe masa, la fiecare sarbatoare, vinuri create cu piosenie, dand fiecaruia dintre ele cate o asemanare cu Sfantul sau patronim un pic din rigurozitatea si asprimea Ucigatorului de balauri, ceva din blandetea si bunatatea Izvoratorului de Mir si un strop din delicatetea zamislitoarei Maicii Domnului.

6 decembrie - Sf. NIcolae


Icoana Sf Nicolae - sec XVIII - Muzeul Brailei
Icoana Sf Nicolae
sec XVIII - Muzeul Brailei
Deşi este sfântul cu cea mai mare trecere la copii, date fiind cadourile pe care le primesc la fiecare 6 decembrie, Sfântul Ierarh Nicolae a fost un om care întâi a cunoscut lipsurile postului, şi abia apoi plăcerea gustului. Spun vieţile sfinţilor că încă de când s-a născut, Nicolae mai întâi a postit, şi abia apoi a mâncat, şi că postul sfânt l-a ţinut în fiecare miercuri şi vineri, mâncând o singură dată în acele zile de la pieptul mamei sale. Imediat după naştere, se spune, Nicolae a stat trei ceasuri în picioare, în baie fiind, spre a cinsti Sfânta Treime.

Născut, ca mulţi alţi sfinţi întemeietori ai creştinismului, în anii de prigoană ai lui Diocleţian şi Maximilian, Nicolae a dus o viaţă pustnicească, propovăduind mereu credinţa dreaptă. Despre bunătatea sa s-a auzit departe, şi până astăzi Sfântul Nicolae rămâne simbolul absolut al dăruirii, binefacerii şi sprijinului dat celor care fac bine.

Fiind Nicolae un arhiereu cunoscut pentru îndrăzneala cu care propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu în cetatea Lichei, Diocleţian a dat ordin să fie întemniţat. Însă Atotputernicul avea alte planuri pentru Nicolae, care a rămas în viaţă până la urcarea pe tron a Sfântului Constantin cel Mare, care de îndată a eliberat toţi creştinii din temniţe. Nicolae a luat drumul Mirei, unde a lucrat la sufletele neaduse pe calea dreaptă. A participat, chemat de Constantin, la cel dintâi Sinod de la Niceea, unde s-a întemeiat creştinismul ortodox, odată cu recunoaşterea faptului că Hristos este unul şi acelaşi cu Dumnezeu-Tatăl, şi a primit darul facerii de minuni.