Sf. Gheorghe la romani

  “Sf George, ca cap al primaverii e, dupa credinta poporului roman de pretutindeni, nu numai inverzitorul naturii si semanatorul tuturor semintelor, ci totodata si starpitorul balaurilor, adeca al acelor fiinte prin care sunt personificate iezarile, mlastinele, mocirlele, precum si orice umezeala.”

S. Fl. Marian, Sarbatorile la romani, 3. Cincizecimea, p. 294

San-Georgiu si Sa-Medru

Intre toti sfintii, ale caror zile se serbeaza in decursul anului, cei mai distinsi si mai venerati de romani sunt: Sfantul George sau San-Georgiu si Sfantul Dumitru sau San-Medru, caci iata ce ne spune o legenda in privinta aceasta:

“Vazand Dumnezeu ca neamul crestinesc da cinste cuvenita acestor doi sfinti mucenici si ca ziua serbarii si aducerii-aminte de faptele si virtutile lor crestinesti au pus-o: a celui dintai in capul primaverii, iar a celui de al doilea la sfarsitul toamnei, ca sa se usoare pe sine de o sarcina de o parte, iar de alta parte sa le deie si el lor cinste, le-a zis:

Sf Mare Mucenic Gheorghe in constiinta romaneasca

Nici o evocare a Sfantului Gheorghe nu poate fi completa fara sa amintim de uciderea balaurului petrecuta dupa moartea sfantului. Conform legendei, langa cetatea Selente din Palestina exista un demon care luase forma unui balaur si cerea jertfa oamenilor pentru a-i lasa sa ia apa din raul care curgea in apropiere. Daca la inceput cerea ca jertfa oi si capre, pe masura trecerii timpului balaurul s-a lacomit si a inceput sa pretinda oameni.



Oamenii speriati au tras victimele la sorti, iar intr-o buna zi a cazut chiar fata regelui. Rugaciunile fetei si ale tatalui ei catre razboinicul-sfant din Capadocia au fost ascultate, iar Sfantul Gheorghe si-a facut aparitia calare si a ucis balaurul. Un aspect interesant este retinut de iconografia ortodoxa in care Sfantul Gheorghe este reprezentat inarmat cu o sulita nefiresc de subtire si firava, pentru a ne arata ca Binele infrange usor Raul, daca exista credinta.