Oamenii speriati au tras victimele la sorti, iar intr-o buna zi a cazut chiar fata regelui. Rugaciunile fetei si ale tatalui ei catre razboinicul-sfant din Capadocia au fost ascultate, iar Sfantul Gheorghe si-a facut aparitia calare si a ucis balaurul. Un aspect interesant este retinut de iconografia ortodoxa in care Sfantul Gheorghe este reprezentat inarmat cu o sulita nefiresc de subtire si firava, pentru a ne arata ca Binele infrange usor Raul, daca exista credinta.
Sfantul Gheorghe este prezent in credintele populare ale romanilor inca din cele mai vechi timpuri. Sangiorzul este unul dintre cele mai importante personaje din mitologia romaneasca, reprezentand o sinteza autohtona dintre venerarea Sfantului Gheorghe si cultul unei divinitati agro-pastorale dacice. Cei doi mari sfinti militari ai Ortodoxiei, Gheorghe (23 aprilie) si Dimitrie (26 octombrie) impart dintotdeauna anul pastoral in cele doua mari etape ale transhumantei.Credintele populare afirma ca Dumnezeu insusi i-a incredintat "cheile vremii" cu care el deschide sezonul cald, in timp ce Sfantul Dimitrie (Samedru) inchide anul pastoral. "Sfantul Gheorghe cand alearga cu calul sau imprejurul pamantului, iarba inverzeste, codrul infrunzeste, pamantul se deschide si primavera vine", citim o vorba populara din Datinile poporului roman de Elena Niculita Voronca.
Ziua Sfantului Gheorghe, sfantul care patrona peste turme si herghelii de cai, era marcata de romani prin numeroase practici de magie agrara si antropopaica. Una dintre cele mai arhaice forme in care se sarbatorea Sangiorzul se gasea in Muntii Apuseni, unde motii organizau un adevarat carnaval de primavara dacica in care tinerii imbracati in verdeata stropeau cu apa si-i loveau pe sateni cu urzici, cu scopul simbolic al stimularii magice a fortelor innoitoare si creatoare din Natura.
Numele de Gheorghe cu tot cu derivatele sale moderne este cel mai raspandit nume romanesc dupa Ion. Astazi insa din ce in ce mai putini romani isi boteaza copiii cu numele neaos de Gheorghe, preferand formele moderne: George, Georgeta, Georgiana, in loc de Gheorghe si Gheorghita. Acest obicei a fost adus in tara secolele trecute de tinerii boieri care trimisi la studii in Franta, se intorceau in tara cu dorinta de a frantuzi orice cuvant cu corespondent in limba romana. Astfel incat, incetul cu incetul Gheorghe s-a transformat in George...
Patronul celor multi
Alaturi de Nicolae, Gheorghe se numara printre cei mai indragiti sfinti ai crestinatatii. Viata, jertfa si minunile sale au strabatut veacurile pana in prezent, servind drept model duhovnicesc pentru multi crestini, fiind venerat ca un mare martir intru Hristos. De asemenea, Sfantul Gheorghe se afla in cercul select al putinelor personaje crestine adorate chiar de o parte a musulmanilor: sub numele de Haderiliaz, Gheorghe este respectat si glorificat in republicile caucaziene preponderant musulmane, in Turcia, Kurdistan, Turkmenistan si Kazahstan. Oamenii l-au iubit atat de mult incat este si astazi patron al unor tari, orase, categorii sociale si chiar echipe de fotbal. Impreuna cu Dimitrie Izvoditorul de Mir, Gheorghe imparte statutul unic de sfant-soldat al ortodoxiei.
Mai mult de atat, faima si dragostea care insotesc personalitatea martirului, au dus la respectul sau deopotriva in cultele romano-catolic, anglican, lutheran, armean si copt. Imbracat soldateste intr-o camasa de zale si inarmat cu o sulita prevazuta cu o cruce, Sfantul Gheorghe este patron-protector a numeroase tari si tinuturi precum Anglia, Etiopia, Grecia, Lituania, Osetia, Serbia, Muntenegru, Aragon, Germania, Sicilia, Tirol, Palestina, Catalunia, Bucovina, Portugalia, Rusia si Bulgaria.
Insa, nicaieri nu este mai iubit si mai respectat decat intr-un mic stat din Caucaz ai carei locuitori au ales ca tara lor sa se mai numeasca si Georgia, pe langa denumirea de Kartvelia sau Gruzia, cum au botezat-o rusii. Il mai regasim pe Sfantul Gheorghe in postura de patron al unor orase importante precum Beirut, Liubliana, Ferarra, Moscova, Lod, Milano, Genova, Suceava, Barcelona, Venetia, Freiburg si Constantinopol.
Dragostea sa mare fata de oameni a facut ca multe categorii sociale si tagme sa-si gaseasca in el patronul, protectorul si mijlocitorul intru Hristos. In primul rand, este protectorul tuturor celor care lucreaza pamantul, al agricultorilor si ciobanilor, al sotilor si cavalerilor, al arcasilor, macelarilor, calaretilor, calatorilor, taranilor, fierarilor, lemnarilor, dogarilor, selarilor, curelarilor si soldatilor. De la cavalerii templieri, maltezi si teutoni pana la sifilitici si leprosi - toti si-au gasit de-a lungul veacurilor reazem si alinare in rugaciunile adresate Sfantului Gheorghe ca un drept mijlocitor intre credinciosi si Bunul Dumnezeu. Tot el este cel care apara de urgia ciumei, febrei si bolilor de piele.
O cruce rosie pe fond alb este simbolul acestui sfant mare mucenic, pe scuturile medievale cruciate, sau pe drapelul Georgiei si Angliei. Crucea sa sta la originea insemnului heraldic al Ierusalimului si Georgiei, fiind insotita de 4 cruci mai mici simbolizand cu totul cele 5 rani ale Mantuitorului. Acest insemn a fost purtat pentru prima data de printii georgieni crestinati, urmati de templierul Godefroi de Boullion, intemeietorul regatului Ierusalimului.
Sursa: descopera.ro
Comanda de pe VinPeNet.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu