6 decembrie - Sf. NIcolae

Icoana Sf Nicolae
sec XVIII - Muzeul Brailei

Deşi este sfântul cu cea mai mare trecere la copii, date fiind cadourile pe care le primesc la fiecare 6 decembrie, Sfântul Ierarh Nicolae a fost un om care întâi a cunoscut lipsurile postului, şi abia apoi plăcerea gustului. Spun vieţile sfinţilor că încă de când s-a născut, Nicolae mai întâi a postit, şi abia apoi a mâncat, şi că postul sfânt l-a ţinut în fiecare miercuri şi vineri, mâncând o singură dată în acele zile de la pieptul mamei sale. Imediat după naştere, se spune, Nicolae a stat trei ceasuri în picioare, în baie fiind, spre a cinsti Sfânta Treime.

Născut, ca mulţi alţi sfinţi întemeietori ai creştinismului, în anii de prigoană ai lui Diocleţian şi Maximilian, Nicolae a dus o viaţă pustnicească, propovăduind mereu credinţa dreaptă. Despre bunătatea sa s-a auzit departe, şi până astăzi Sfântul Nicolae rămâne simbolul absolut al dăruirii, binefacerii şi sprijinului dat celor care fac bine.

Fiind Nicolae un arhiereu cunoscut pentru îndrăzneala cu care propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu în cetatea Lichei, Diocleţian a dat ordin să fie întemniţat. Însă Atotputernicul avea alte planuri pentru Nicolae, care a rămas în viaţă până la urcarea pe tron a Sfântului Constantin cel Mare, care de îndată a eliberat toţi creştinii din temniţe. Nicolae a luat drumul Mirei, unde a lucrat la sufletele neaduse pe calea dreaptă. A participat, chemat de Constantin, la cel dintâi Sinod de la Niceea, unde s-a întemeiat creştinismul ortodox, odată cu recunoaşterea faptului că Hristos este unul şi acelaşi cu Dumnezeu-Tatăl, şi a primit darul facerii de minuni.

Obiceiul facerii de cadouri de ziua Sfântului Nicolae vine de la o întâmplare veche. Zice-se că era un om foarte sărac, care avea trei fete frumoase. Fiind la sapă de lemn, s-a gândit să îşi necinstească viaţa şi casa, dându-şi fetele spre desfrânare. Dumnezeu i-a arătat lui Nicolae curăţenia în care trăise omul până atunci şi primejdia care-l pândea. Atunci, Nicolae se hotărî să-l ajute pe sărac, însă nu a vrut să fie văzut sau să se ştie de unde vine ajutorul, aşa că s-a furişat în toiul nopţii şi i-a aruncat omului în casă o pungă de galbeni, salvându-l şi de la sărăcie, şi de la căderea în păcat.