20130425

25 aprilie - Sarbatoarea de Marcu boilor


Muzeul de Arta al Romaniei - icoana de tampla - Icoană Sf. Evanghelist Marcu (din registrul Marea Deisis) - atelier grecesc
In traditia populara romaneasca exista o sarbatoarea care se numeste: Marcu boilor.

"Ea cade totdeauna în 25 aprilie a fiecărui an, adecă în ziua Sfantului Evanghelist Marcu.
Ziua aceasta e o zi consacrata vitelor cornute și îndeosebi boilor, și se serbează atât de către bărbați, cât și de către femei, prin abținerea de la orișice lucru mai mare și mai ales de la arat (1), anume ca să nu li se bolnăvească boii, să nu se strice după cap sau, după cum se spune, să nu capete tragăn* (2), apoi să nu-i atace și să-i strice fiarele sălbatice. (3)
Dacă unul sau altul se încumetă și lucrează în ziua aceasta fără să fie nevoit, și mai ales dacă ară, atunci, nu numai că are mare păcat, ci vitele i se bolnăvesc din pricina aceasta și numai cu mare greu i se însănătoșează. Cele mai de multe ori însă trebuie numaidecât să păgubească vreun bou.
Cerănd însă împrejurările că bărbații numaidecât să lucreze, îndeosebi să are cu boii, pentru că nu au cai cu ce ara, atunci, ca să nu li se întample nicio pagubă în vite, femeile serbeazâ și pentru dânșii, și anume abținându-se de la toate lucrările cele mai grele. (4)

Singurul lucru iertat fiecăruia în această zi și cu deosebire celor ce au oi, este strângerea berbințelor, care au fost în seara Sf. Gheorghe puse lângă fântană sau lângă un râu și umplute cu apă, anume ca în decursul anului să fie tot pline cu lapte și cu brânză. (5)

NOTE: 
Biserica de lemn din Barsa, 1711 - Înălțarea Maicii Domnului; Evanghelistul Marcu (1) Datină românească din Frătăuțul Vechi, comunicata de I. Covașă: “În ziua de Marcu boilor nu se ară cu boii, ci numai cu caii.”; a celor din Frătăuțul Nou, comunicată de Vesp. Reuț: “Marcu boilor se ține pentru boi, adecă această sărbătoare îi a lor, și nu se pun de către oameni în astă unică zi defel la lucru.”; a celor din Buninți, comunicată de Vesp. Corvin: “În ziua aceasta, adecă în ziua de Marcu boilor, să nu înjugi boii nici defel, nici măcar funia pe coarne să nu le-o pui, căci cine leagă boii în această zi e afurisit de Dumnezeu și nu poate să meargă în rai.”; a celor din Reuseni, comunicată de Vas. Pop: “În ziua de Marcu boilor, nici să nu se puie pe coarnele acestora, căci e păcat mare.”
(2) Datină și credință românească din Frătăuțul Vechi, comunicată de I. Covașă: “Marcu boilor se ține, anume ca boii să fie feriți în decursul anului de orice boală și mai ales să nu capete tragăn.”
(3) Sim. Mangiuca, Calend. pe an 1882 si 1883, aprilie 25: “Marcu boilor și a vitelor, peste tot sărbătoare pentru boi, ca să nu se betejească (bolnăvească) și să nu fie asaltați (atacați) de fiare sălbatice.”
(4) Datină românească din Frătăuțul Vechi, comunicată de I. Covașă.
(5) Datină românească din Gura Sadovei, comunicată de L.Latiș."


Sursa: Simion Florea Marian - Sarbatorile la romani 

TRÁGĂN s. v. gâlcă, umflătură.
Sursa: DAR (2002)  
trágăn, trágăne, s.n. (reg.) 1. răget prelung. 2. umflarea pieptului la vite; anghină la cai. 3. plantă vindecătoare a trăganului la vite și la cai.
Sursa: Scriban (1939)  
sus: Evanghelistul Luca; Scara lui Iacov; Înălțarea Maicii Domnului; jos: Corabia lui Noe pe muntele Ararat; Arderea Somorei și Gomorei; Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să-și sacrifice fiul; Isaac adus spre jertfă.
trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă.
trágăn n., pl. e (ngr. traganón, sfîrc, zgîrcĭ). Adenită (la vite).
trăgấn, -e, (tragăn), s.n. – Boală a vitelor produsă de o ciupercă, caracterizată prin apariția unor umflături. „Bubă ca și mărinu” (Papahagi 1925): „Tragân are vaca când nu pulpa întreagă, ci numai o țâță, două se umflă. Leacul: o fată trebuie să înconjure pulpa cu poala cămeșei, zicând: «Fugi, trăgătoare / Că te-ajunge poală / De fată fecioară” (Țiplea 1906: 514). – Lat. *traginare (Pușcariu, Rosetti, Candrea cf. DER).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu