Maxenţiu, fiul lui Maximian.
Văzând Dumnezeu curăţenia lui Constantin, i s-a arătat acestuia în plină zi, descoperind semnul crucii scris cu stele pe cer, alături de cuvintele “hoc signum vinces” “prin acest semn vei birui”, după care Hristos i s-a arătat în vis, cerându-i să poarte semnul crucii în bătălie. Constantin a pus să se scrie semnul crucii pe toate steagurile şi săbiile armatei lui şi l-a învins pe Maxenţiu, care
avea de mai bine de şase ori mai mulţi soldaţi, astfel devenind împărat al imperiului, în anul 312. Pentru a-l cinsti pe Dumnezeu, a mutat capitala în fostul oraş trac Bizanţ, devenit apoi Constantinopolis, oraşul lui Constantin.
Un an mai târziu, prin Edictul de la Milano, Constantin cel Mare dădea libertate creştinismului în tot Imperiul Roman. În 325, Constantin a convocat primul sinod ecumenic la Niceea, unde Iisus Hristos a fost recunoscut ca fiind de-o fiinţă cu Tatăl şi a fost fixată data Paştilor ca fiind prima duminică după luna plină, după echinocţiul de primăvară. După sinod, Constantin a trimis pe mama sa, Elena, pe calea Golgotei, căutând crucea lui Hristos şi, găsind ea trei cruci, a pus să fie atins un mort de fiecare din ele şi, când s-a atins de cea a Mântuitorului, mortul a înviat. Pe patul de moarte, Constantin a fost creştinat de către Episcopul Eusebiu de Cezareea, devenind primul împărat creştin şi cel care a deschis drumul pentru Teodosie, cel care a proclamat în anul 380 creştinismul ortodox drept religie a Imperiului Roman de Răsărit.
Creştinii îi sărbătoresc pe Sfinţii Constantin şi Elena pe 21 mai.
Foto: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pictor Petru, secolul XIX, Oltenia de sub munte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu