20131209

Despre vin si cosmandin in prag de brumar - Iulia Gorneanu


Sandu Feher - Brumar peste Oaş
1 noiembrie e inceput de luna, inceputul sfârșitului toamnei…În Calendarul Popular i se spune Brumar, Vinicer sau Vinar și este luna în care bruma argintează frunzele și firul ierbii iar mustul se transformă în vin, licoare sacră, folosită odinioară în bețiile rituale închinate zeului trac Dionysos.

Despre vin se povestește că demască minciunile și învinge vrăjile, fiind singura băutură care, picurată drept ofrandă și înghițită de
pământ, poate fi băută de cei morți. Nelipsit astăzi în sacramentele creștine, în Orient și Egipt vinul însoțea marile sărbători încă de acum 5.000 de ani. 
Legenda spune ca Dionysos, zeul vinului, s-a născut în Tracia, pe teritoriul de astăzi al României, de unde și faima acestei miraculoase băuturi produse de daci. Despre războinicii greci care s-au dus în Tracia sa găsească vinul, citim în Iliada, iar despre consumul ritual al vinul din uimitoarele vase ceremoniale de tip rhyton, aflăm din scrierile lui Herodot.
Dionysos - despre vin si cosmandin in prag de brumar

Un astfel de vas din argint a fost descoperit la Poroina Mare, în Mehedinți. Are forma unui cap de taur, simbol mithraic, solar, și reprezintă patru preotese care țin în mâinile lor un rhyton și un vas de libație. Probabil tot un ceremonial descria și Platon într-unul din Dialogurile sale atunci când vorbea despre faptul că tracii beau vinul neamestecat cu apă și, considerându-l aducător de fericire, îl împrăștiau pe hainele lor. Nu trebuie să uităm că în Grecia antică, vinul era considerat substitutul sângelui lui Dionysos, simbol al cunoașterii și al inițierii, băutură a nemuririi.

„Acesta este Sângele Meu”, spune despre aceeași licoare Mântuitorul la Cina cea de Taină, iar prima minune a Lui a fost preschimbarea apei în vin la Nunta din Cana Galileii. Simbolistica medievală ilustrează parabola potrivit căreia Hristos este un butuc de vie iar lăstarii sunt ucenicii săi. Astfel, în iconografia noastră ortodoxă, vița-de-vie devine chip al lui Hristos, iar vinul este nelipsit de la toate pragurile de trecere și marile praznice de peste an.

COSMANDINUL ȘI MEDICINA MAGICĂ
Întâia zi a lunii este cunoscută sub denumirea de Vrăcel sau Cosmandin și este consacrată leacurilor băbești și ritualurilor de medicină populară. Denumirea este de fapt o contopire a numelor sfinților Cosma și Damian, „doctori fără arginți”, despre care se povestește că umblau prin lume și îi tămăduiau pe bolnavi, fără a le lua acestora vreo plată. De aceea sunt adesea pomeniți în descântece și invocați când se prepară leacuri din plantele tămăduitoare culese peste vară. Zilele lor sunt considerate faste practicilor magice de vindecare: „Amin! Amin!/ Cosmă, Dămian!/ Unde purcezi,/ Codrii ciuntezi,/ Toate fântânele,/ Toate izvoarele,/ De mâluri,/ Și de gloduri/ Să le curățești,/ Să le limpezești,/ Lungoarea s-o izgonești.”

Sfintii Cosma si Damian - Doctorii fara arginti
Despre Sfinții Cosma și Damian, țăranii cred că pot tămădui toate bolile, iar ziua lor o păzesc cu mare grijă. Calendarul popular al românilor abundă în astfel de zile „păzite”, „ținute” în special de femei, pentru a asigura sănătatea familiei. În imaginarul popular, boala, privită ca o pedeapsă cerească, trimisă de Dumnezeu sau provocată de entități demoniace, poate fi alungată prin practicile medicinii magice: descântece, răvașe de leac, legarea și înnodarea simbolică a bolii, încuierea și descuierea, schimbarea numelui, păcălirea demonului bolii… „Dacă la o casă se îmbolnăvește cineva de friguri, pentru a scăpa de ele, să plece toți de-acasă, iar bolnavul, sau altul, dacă acesta nu știe carte, să scrie pe ușă: „Cutare nu șade în casa asta”. Frigurile, căutându-l și găsind acestea scrise, se vor întoarce îndărăt, fără a mai veni”. I. Aurel Candrea – „Folclorul medical român comparat”

Foto: Sandu Feher - Brumar peste Oaş

De la VinPeNet.ro:
Mehedinti ne duce cu gandul la 
adica Crama Oprisor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu