 |
| Ceata de feciori din Mărgineni, Ţara Făgăraşului |
Este Ajun de Mos Nicolae si ziua in care Colindatul de ceata barbateasca a fost inscris in patrimoniul cultural al umanitatii.
Emotia si bucuria acestui moment este imensa!
"Prin votul unanim al Comitetului interguvernamental UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, astazi, 5 decembrie 2013, in cadrul lucrarilor celei de a 8-a sesiuni ordinare a Comitetului, reunit la Baku, in Azerbaidjan, Colindatul de ceată barbateasca in Romania si Republica Moldova a fost inscris in Lista reprezentativa a Patrimoniului cultural imaterial al umanitatii.
Dosarul prezentat de cele doua state, in comun, este primul in urma caruia Republica Moldova inscrie un element din patrimoniul sau cultural imaterial in Lista reprezentativa si cel de al patrulea, pentru Romania, precedentele fiind: Calusul, Doina si Ceramica de Horezu.
Cele două state romanesti mai au in lucru un dosar comun privind Martisorul, alaturi de Bulgaria si Macedonia. Totodata, la UNESCO se afla, deja, in studiu, dosarele trimise anterior de Ministerul Culturii din Romania, privind Pelerinajul de la Moisei si, respectiv, Pelerinajul de la Sumuleu Ciuc."
Virgil Stefan Nitulescu -Directorul General al Muzeului Taranului Roman
Ceata de Feciori – confreria sacra a colindatorilor - Iulia Gorneanu
Ceata de Feciori sau Ceata Junilor reprezinta cea mai veche forma de organizare a colindatorilor. Se aduna de Sf. Nicolae, cand se stabileste gazda, se alege vataful, se impart celelalte „roluri” (crasmar, colcer, taciunar, etc.) si se transmit regulile stricte de funcţionare. Apoi, Ceata de Feciori aduce doi brazi falnici la poarta gazdei pentru a marca locul in care, incepand din acel moment si pana la Santion, va functiona cea mai importanta autoritate din comunitate. Obligaţia principala a Feciorilor este sa tocmeasca muzicantii insotitori ai Cetei, sa colinde toate casele în Ajunul Craciunului si sa organizeze jocul in sat in perioada sarbatorilor, asigurand in comunitate o stare de veselie, euforie si fast pana dupa Boboteaza, cand Ceata se sparge.
Colindatul începe noaptea, timp al iniţierii ceremoniale, iar mersul Cetei însoţită de muzicanţi pe uliţele satului, într-un adevărat parcurs magic, situează comunitatea sub cuprinderea unui cerc sacru, cu puternice valenţe apotropaice. Tot în cerc se aşează colindătorii în jurul mesei cu darurile ritualice (devenită în acel moment altar) şi, cu braţele petrecute pe după umeri, îl colindă pe cel mai tânăr din casă, introducându-i numele în textul augural. Apoi îl ridică la grindă. După numeroasele studiile de teren făcute în perioada 1932-1938 în Țara Făgărașului, Traian Herseni arată că în mentalitatea țărănească arhaică, simpla amintire a numelui în colinde era considerată de săteni un fel de vrajă, de incantație, menită să se înfăptuiască. Iar majoritatea colindelor de fată și de băiat au texte de dragoste, cu puternice elemente ancestrale legate de ceremonialul căsătoriei: „Să crească Vasile mare/ Soare!/ Să-l văd vrâstă de voinic/ Soare!/ Pe bun cal încălecându-l,/ Soare!/ Călecându-l şi frângându-l/ Soare!/ Cum frâng junii fetele,/ Soare!/ Şi le iau inelele...” (Colindă de băiat) Intrând în Ceată, Feciorii sunt iniţiaţi, fiind iniţiaţi împrumută sacralitate în perioada confreriei şi astfel, prin repetarea la fiecare casă – de cele mai multe ori mecanic - a unui text straniu, cu refrene uneori neinteligibile, împlinesc ritualul. Prin reiterarea colindei de zeci sau poate de sute de ori într-o noapte, feciorii activează forța magică a cuvântului, devenind protectori supremi ai comunităţii, aducători de noroc şi belşug.
Cu toate că odată cu venirea creștinismului unele colinde au asimilat și elemente religioase, îndeosebi legate de Nașterea Mântuitorului, majoritatea textelor sunt străvechi, adevărate relicve ale ritualurilor solare de sorginte precreştină. Aşa se explică faptul că atmosfera din Ceată este ludică, excesivă, tumultuoasă, amintind de veselia Saturnaliilor sau chiar de acel „desfrâu sacru” al sărbătorilor dionisiace. În această perioadă străbunii noștri credeau că Zeul-An intră în agonie şi moare iar pentru a renaşte se cereau înfăptuite numeroase ritualuri. Astfel, în casele în care sunt fete de măritat și tinere neveste, desfăşurarea jocului imediat după colindat este obligatorie, femeia - ca simbol al fertilităţii - fiind asociată dintotdeauna cu riturile de reînviere simbolică. Iar divinitatea celebrată în vechime în această perioadă a anului nu era nemuritoare prin viaţa fără de moarte ci prin moarte şi renaştere ciclică.
"Prin votul unanim al Comitetului interguvernamental UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, astazi, 5 decembrie 2013, in cadrul lucrarilor celei de a 8-a sesiuni ordinare a Comitetului, reunit la Baku, in Azerbaidjan, Colindatul de ceată barbateasca in Romania si Republica Moldova a fost inscris in Lista reprezentativa a Patrimoniului cultural imaterial al umanitatii.
Dosarul prezentat de cele doua state, in comun, este primul in urma caruia Republica Moldova inscrie un element din patrimoniul sau cultural imaterial in Lista reprezentativa si cel de al patrulea, pentru Romania, precedentele fiind: Calusul, Doina si Ceramica de Horezu.
Cele două state romanesti mai au in lucru un dosar comun privind Martisorul, alaturi de Bulgaria si Macedonia. Totodata, la UNESCO se afla, deja, in studiu, dosarele trimise anterior de Ministerul Culturii din Romania, privind Pelerinajul de la Moisei si, respectiv, Pelerinajul de la Sumuleu Ciuc."
Virgil Stefan Nitulescu -Directorul General al Muzeului Taranului Roman
Ceata de Feciori – confreria sacra a colindatorilor - Iulia Gorneanu
Ceata de Feciori sau Ceata Junilor reprezinta cea mai veche forma de organizare a colindatorilor. Se aduna de Sf. Nicolae, cand se stabileste gazda, se alege vataful, se impart celelalte „roluri” (crasmar, colcer, taciunar, etc.) si se transmit regulile stricte de funcţionare. Apoi, Ceata de Feciori aduce doi brazi falnici la poarta gazdei pentru a marca locul in care, incepand din acel moment si pana la Santion, va functiona cea mai importanta autoritate din comunitate. Obligaţia principala a Feciorilor este sa tocmeasca muzicantii insotitori ai Cetei, sa colinde toate casele în Ajunul Craciunului si sa organizeze jocul in sat in perioada sarbatorilor, asigurand in comunitate o stare de veselie, euforie si fast pana dupa Boboteaza, cand Ceata se sparge.
Colindatul începe noaptea, timp al iniţierii ceremoniale, iar mersul Cetei însoţită de muzicanţi pe uliţele satului, într-un adevărat parcurs magic, situează comunitatea sub cuprinderea unui cerc sacru, cu puternice valenţe apotropaice. Tot în cerc se aşează colindătorii în jurul mesei cu darurile ritualice (devenită în acel moment altar) şi, cu braţele petrecute pe după umeri, îl colindă pe cel mai tânăr din casă, introducându-i numele în textul augural. Apoi îl ridică la grindă. După numeroasele studiile de teren făcute în perioada 1932-1938 în Țara Făgărașului, Traian Herseni arată că în mentalitatea țărănească arhaică, simpla amintire a numelui în colinde era considerată de săteni un fel de vrajă, de incantație, menită să se înfăptuiască. Iar majoritatea colindelor de fată și de băiat au texte de dragoste, cu puternice elemente ancestrale legate de ceremonialul căsătoriei: „Să crească Vasile mare/ Soare!/ Să-l văd vrâstă de voinic/ Soare!/ Pe bun cal încălecându-l,/ Soare!/ Călecându-l şi frângându-l/ Soare!/ Cum frâng junii fetele,/ Soare!/ Şi le iau inelele...” (Colindă de băiat) Intrând în Ceată, Feciorii sunt iniţiaţi, fiind iniţiaţi împrumută sacralitate în perioada confreriei şi astfel, prin repetarea la fiecare casă – de cele mai multe ori mecanic - a unui text straniu, cu refrene uneori neinteligibile, împlinesc ritualul. Prin reiterarea colindei de zeci sau poate de sute de ori într-o noapte, feciorii activează forța magică a cuvântului, devenind protectori supremi ai comunităţii, aducători de noroc şi belşug.
Cu toate că odată cu venirea creștinismului unele colinde au asimilat și elemente religioase, îndeosebi legate de Nașterea Mântuitorului, majoritatea textelor sunt străvechi, adevărate relicve ale ritualurilor solare de sorginte precreştină. Aşa se explică faptul că atmosfera din Ceată este ludică, excesivă, tumultuoasă, amintind de veselia Saturnaliilor sau chiar de acel „desfrâu sacru” al sărbătorilor dionisiace. În această perioadă străbunii noștri credeau că Zeul-An intră în agonie şi moare iar pentru a renaşte se cereau înfăptuite numeroase ritualuri. Astfel, în casele în care sunt fete de măritat și tinere neveste, desfăşurarea jocului imediat după colindat este obligatorie, femeia - ca simbol al fertilităţii - fiind asociată dintotdeauna cu riturile de reînviere simbolică. Iar divinitatea celebrată în vechime în această perioadă a anului nu era nemuritoare prin viaţa fără de moarte ci prin moarte şi renaştere ciclică.
De la VinPeNet.ro:
Pentru asigurarea starii de veselie si euforie,
cea mai potrivita bautura este vinul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu